Anca Blaga- gazda clubului de lectura: ,,Creștem Mame!”

Cărțile și scrisul mi-au îmblânzit lentila prin care m-am văzut ca mamă, femeie și soție în ultimii doi ani și jumătate. Mai întâi am citit câte ceva despre îngrijirea bebelușului, apoi (mult) despre diversificare, apoi despre parenting, apoi beletristică. La un moment dat, când Olivia începuse să stea în șezut m-am oprit din citit. Simțeam nevoia să scriu despre ce trăiesc din papucii de mamă ca dintr-un prea plin de emoție, cu care nu știam exact ce să fac. Am scris pe telefon, cu ea lipită de mine în wrap, în timp ce dormea. Așa a apărut cartea Noiembrie și-un pic, un set de scrisori emoție către fiica mea bebeluș, ilustrate cu o vibrație aparte de Dan Ungureanu.

Când mă uit în urmă, la primii doi ani, văd o Anca mamă și prea puțin soție. Iar de femeie nici nu știu ce să zic. Atât am știut eu să cuprind atunci cu două brațe de mamă pentru prima dată. M-am dus cu totul în pielea cu miros de lapte și, niște vreme, nu am mai știu cine sunt când nu sunt mamă.

Apoi am început să mă întreb care sunt părțile alea din mine care nu răspund la “maaaaamiiiii”. Oare cum mai e femeia Anca? Dar soția?

Ăla a fost momentul în care m-am reîntors la cărți, numai că erau altele decât cele despre copii, erau despre cupluri și relații. Le-am citit cu creionul în mână, lucru care nu mi se mai întâmplase din studenție și le-am citit în miros de tocăniță sau de carne la cuptor, sau peste mormanul de haine neîmpăturite, oricum ar fi, numai să nu ratez scurtele momentele de liniște, de eu cu mine.

N-aș fi avut timp, normal că nu, doar că m-am decis la un moment dat că o să devină o prioritate și așa a fost. Au rămas alte lucruri neterminate, în fiecare zi altele, la care mă uitam cu niște vinovăție dar mai mult cu eliberare, căci cream prin lectură un spațiu doar al meu, de observație și de analiză.

La un împins de cărucior în jurul lacului în IOR reușeam să mai disec “aha-urile” din cărți cu mamele la fel de grăbite ca și mine. Dar a fost puțin și scurt. Au apărut mersul cu viteză de la foarte repede în sus, tantrumuri, propozițiile scurte care încep și se termină cu “vreau”, așa că și discuțiile noastre, de oameni mari, au rămas în aer.

Așa am ajuns azi la ideea de club de carte – un spațiu în care noi, mamele, să ne ducem până la capăt frazele. Să vorbim despre cărți care ne-au atins viețile în rolul de femeie, mamă sau soție – fiecare în ce ordine vrea să le așeze.

Sunt Anca, pasionată de psihologia relațiilor, mamă de Olivia (de 2.5 ani deja) și soție în reinventare.

Din Iulie ne vedem la Clubul de lectura : ,,Creștem Mame!”